Ca pentru colegi ^_^
Chiar stateam aseara la povesti cu o colega de clasa cu care fac de obicei cele mai multe prostii. Si cum ne aminteam noi de vremurile bune, nu stiu cum imi tuna mie si-mi amintesc de o fosta colega, acum eleva in Anglia. Aflu astfel ca tipa e intoarsa in tara si ca ramasese vorba sa ne intalnim cu restul clasei.
Of course, dam noi mass pe mess, sunam lumea, mai cautam si-n oras, ca ce naiba, doar planurile erau stabilite. Amandoua renuntasem la cateva activitati extra-teritoriale pentru asta. Dupa vreo 2 zile de search intens aflam cele mai bune vesti: unul e la tara, altu’ la ma’sa stie unde, altu’ cu tovarasu’ in nush ce statiune. Si tot asa. Pe scurt, toti erau plecati la dracu’ n plata.
Nu intentionez sa mai continui, nu de alta, da’ las impresia ca vroiam sa spun o poveste. Vroiam sa spun un singur lucru:
Am sa-i bag pe toti in locul de unde au venit, pentru ca au fost niste marlani ipocriti si pentru ca mi-am ratat jumatate din vacanta [pe care trebuia s-o petrec in Italia] doar pt ei. A doua oara nu se va mai repeta!
Bun venit in vacanta!
Dupa o destul de lunga perioada de lenevit [ caldura de afara combinata cu starea varza de dupa scoala si cu plictiseala din oras au dus la asa ceva ], m-am decis sa-mi reîncep activitatea pe blog. Intr-un fel chiar mi-era dor sa ma fac asta. Mereu ma eliberam si ma simteam mai linistita dupa ce scriam tampenii pe-aici [pe care numai eu le intelegeam pe deplin : )) ]. Doar ca eu mai am si tendinta de a reflecta in scris ce simt. Si cum eram cu moralul undeva la subsolul blocului, am zis sa nu ma risc [ nu de alta, dar apoi nu mai intelegea nici dracu' ce vroiam sa zic ^^" ]. Si today s-a gandit moi sa mai dea o raita pe aci. Nu de alta, da’ ma dau in urmarire prietenii.
So, ca si prima concluzie [ca doar e vacanta, ce naiba!], vara asta se anunta nu numai extrem de calduroasa, ci si plictisitioare. Intr-un orasel precum Moinesti-ul exista sanse minime sa se intample ceva interesant. Asadar, primele 2 saptamani de vacanta mi le-am petrecut cu “chestiile umblatoare” in parc/-urile de pe-aici, observand ca majoritatea [ a se citit 99%] dobitocilor frecau benzina degeaba, doar pentru a se plimba la deal si la vale pe strada din fata parcului primariei.
Then, trebuie sa recunosc ca noua mea camera este absolut superba si n-as mai iesi in veci de-aici. Deci, cand mi-e dor de iesit afara, pur si simplu ma catar pe pervazul geamului, imi scot piciorusele frumos pe geam si dau muzica la maxim [ de nici tata nu poate vorbi cu mine].
Si, ca un ultim aspect de punctat, daca Di nu vine la mine vacanta asta, cred ca dau foc Romaniei, poate s-o face mai mica si om ajunge sa locuim in blocuri vecine ^_^
A, da, si mi-e extrem de dor de toti prietenii de la Botosani. So, first of all, hug for them [ a se simti Daniela si Catalin, si-apoi si ceilalti, daca vad postul asta : D ]
Remember that day?
Am lenevit eu putin [mai mult] in ultima vreme, dar a cam venit timpul sa ma wake up si sa pun osul la treaba, cum zice o vorba poporala. Dupa un concediu [ a se sublinia cuvantul, pentru ca pot spune ca asa l-am perceput] de o saptamana si ceva [ aka no school, no profi enervanti, no colegi idioti, no diriga!], revin in forta cu unul din rapoartele mele vestite about copiii de la sala 21 [aka clasa mea. And I'm proud of myself :> ]. Dupa cum am spus intr-un post precedent, fiind elev al acestei minunate clase, nu poti spune ca te plictisesti [ de vreme ce avem un Paul, o doua scorpie, inclusiv eu, una bucata Roberto, care sta mai prost la exprimare, una bucata Cretu, care toata ziua spune tampenii si una bucata [de fapt mai multe] pitzi].
Fara alte introduceri boring, sa ne incepem lucrul de reporteras viteaz :>
A invata sau a nu invata instoria/artei
Intr-o frumoasa zi de 12.05.2009, profu’ de istorie optional vine la ora cu intentii serioase de a preda. Dar el avea sa constate, pentru a n oara, ca la sala 21 orice e posibil. Dupa cum noi insine afirmam intr-un trecut nu prea departat, cand e incumeti sa pasesti pragul clasei a X-a D, trebuie sa tii cont de primirea calduroasa, sincera si din tot sufletul:
WELCOME TO THE JUNGLE!Revenind la subiectul nostru. Intra proful bine dispus, deschide frumos cartea si incepe sa povesteasca. Dupa nici 10 minute, hop si prima perla. Profu’ incheiase subiectul Albrecht Dürer, dar omisese cel mai important lucru: moartea.
Fiind acaparata de ghearele nemiloase ale curiozitatii, concetateanca si draga noastra colega, Ana Maria, isi ia inima in dinti si deschide gura:
-Da’ ăsta n-o murit?
In ciuda speculatiilor conform carora tipu’ ar fi fost idle de cativa ani, profu’ ne lasa in aer, continuand intrigantul subiect de istoria artelor. Ajungem astfel la Hans Holbeih, despre care nici nu afla bine cine e, ca ni se spune ca a murit.
Amintindu-mi de draga noastra colega si vrand s-o lamuresc, dupa lungi debitari (i)logice, dezvalui secretul de stat:
-A murit ăsta şi pentru celălalt 
Bineinteles, profu’ de duce cu presu, nepovesteste despre viata lui [ a tipului,nu a profului ^^"], dar normal ca noua ni se pare suspect.
-Acuma trăieşte, acuma moare… se aude din nou vocea firava a Anei
-Îi un fel de Dracula! o lamureste distinsa noastra scorpie, Mishu
Dupa inca jumatate de ora de liniste (era prea mult daca mai dura, nu de alta, da’ aducea profu vreun medic sa ne consulte), recunosc vocea mierloasa care sparge gheata:
-O să învăţăm şi despre doamna Buftea? Că şi ea face portrete!
Toti pchii spre Mishu. Din nou lumea izbucneste intr-un hohot de ras. Si s-a facut liniste!
-Bă, da’ voi ştiţi că Hitler era impotent?
Intrbarea brusca si neasteptata nu numai ca l-a socat pe prof, dar ne-a lasat pe toti cu dureri de burta, in timp ce incercam sa ne adunam de sub banci.
Concluzia? istoria dauneaza grav sanatatii mintale! Mai rau ca E-urile ^^
Si, ca bonus, voi prezenta si raportul intcmit in urma orei de franceza din aceeasi zi:
În urma unui chestionar la ora de franceză, am făcut un bilanţ al clasei, după cum urmează:
-din efectivul de 28 de elevi, dintre care doar 26 au fost prezenţi, aceştia (adică colectivul clasei) se împart în:
12 pompe, 3 mături, 2 găini savante.
Restul nu ştim ce sunt!
Sa-ncepem cu-nceputul!
Ce inseamna sa inveti la sala 21 a Lic. Teoretic “Spiru Haret” ?
Crede-ma ca funny e putin spus. Nebunesc e un adjectiv care ne caracterizeaza destul de putin. La noi barierele sunt facute bucati si profii ies ingroziti de la ora. Iar elevii.. ei bine, cred ca seria ce va urma poate arata cel mai bine ce inseamna sa scrii Amintiri de la sala 21.
In mare parte nu se schimba decat decorul, poate putin personajele, insa in mod sigur actiunea [desi uneori pot coincide zilele si se intampla si zile in care audienta este maxima :> ]. Asadar, fara alte introduceri, cea mai mare parte a muncii este si va fi mereu depusa de reporteraşii cei viteji de la sala 21, aka subsemnata-Dee, Mika (our scorpiutsa, alături de mine), M.D si M.H (sau Mariuşii noaştri puţin- mai mult- duşi cu pluta).
Speram ca cititorii nu vor fi -prea- ingroziti de ce vor citi si ca nu-si va face nimeni cruce de ce se poate debita in clasa a X-a D [si la anu' a XI-a].
Ma intorc in acest loc plina de furie, revoltata, dezamagita pentru a n oara. Mi-am dorit din tot sufletul sa pot ajunge undeva maine, dar se pare ca am cerut prea mult. Cat mi-as fi dorit sa nu fi fost tintuita in capatul asta de geografie, unde nimeni nu ajunge.
Oare e atat de greu sa inteleaga lumea ca vreau si eu sa-mi cunosc odata prietenii cu care vorbesc de vreo 3 ani incoace? De ce mereu cand se pune problema sa merg si eu la festivalul ala, nu se poate?
Sunt frustrata, da. SI furioasa. SI ma consider victima. SI ma doare in cot daca altii vor veni sa-mi spuna ca ma plang degeaba. Nu ei si-au facut sperante luni de zile ca sa le fie spulberate in ultima zi…
Imi vine sa urlu de furie…
De ce nu pot si eu sa merg? De ce trebuie sa mai fie mereu o persoana acolo ca sa pot pleca si eu?
M-am suparat pe tot si pe toate. Si nu mi se pare drept. Atat cer si eu. E atat de mult?
Ce-o fi si cu solidaritatea?
Deci, draga mea Boo,
Azi m-am decis sa fac apel la cunostintele, sentimentele si mintea [cam in crengi, ce-i drept], si sa scotocesc dupa niste chestiute simpatice legate de solidaritate.
Dar, intai si intai, sa facem trimitere la dex si sa vedem cu ce ne incanta ochisorii. Dam un search si gasim ceva destul de vag:
SOLIDARITÁTE s.f. Faptul de a fi solidar (cu cineva sau cu ceva); sentiment care îi determină pe oameni să-şi acorde ajutor reciproc. – Din fr. solidarité.
SOLIDARITÁTE s. f. 1. faptul de a fi solidar; răspundere comună. 2. unitate strânsă, bazată pe o comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de înţelegere. ♢ coeziune. 3. (jur.) caracterul unui raport de obligaţii care leagă între ei mai mulţi creditori şi un singur debitor sau mai mulţi debitori şi un singur creditor. (< fr. solidarité)
Adica ce sa inteleg? Ca omul e o afacere cu un singur creditor si mai multi debitori care-l ultilizeaza ca pe un instrument?
Asadar, dezamagita de search-ul meu nu doar pe dexonline. ro, ci si pe google, m-am decis sa caut in cutiuta mea cu sentimente. Asadar, liniste in sala, ca-mi incep discursul emotionant, plictisitor si chilometric.
A fi solidar inseamna a-ti ajuta aproapele mai mult decat pe tine insuti. Sa fii solidar cu cei din jur inseamna sa-ti lasi bucuria ta si sa plangi cu cel distrus ca i-a luat foc casa, sau cu cel caruia i-a murit pisica, sau cu cel pus intr-o dificultate. Adica sa suferi, sa stai nopti nedormite, sa cauti solutii, sa oferi confort si sa fii mereu acolo pentru cineva. Un cineva al carui copil a murit din cauza consumului de droguri, un cineva ce sufera de orice fel de handicap, un cineva ai carui parinti sunt plecati in strainatate pentru ca nu au de lucru in tara si copiii intra acusi la facultate. Cineva poate fi oricine.
Sa fii solidar cu fratii tai, cu prietenii, cu cei cunoscuti inseamna sa te inarmezi cu rabdare, gandindu-te ca timpul se scurge iar tu trebuie sa judeci la rece, constrans de situatie; a fi solidar inseamna sa-ti iei o supradoza de curaj, sa fii mereu gata sa risti pentru cel de langa tine, chiar daca asta inseamna sa lasi acasa o intreaga familie care te asteapta la masa, cu bunatati, o mama care va plage daca fiul ei va cadea pe front pentru binele tarii. A fi solidar nu inseamna in nici un caz sa te bagi cu nasul in plapuma calda din patul confortabil si luxos, sa stai o zi intreaga la TV uitandu-te la campanii electorale, sa stai cu orele la masa, sa lancezesti acolo ca un mucegai. A fi solidar inseamna sa dai deoparte tot ce e bine pentru tine si sa-l oferi altora. Pentru ca ajutand pe altii, te ajuti pe tine.
Fii solidar cu tine ajutandu-i pe altii!
Cam asta a fost parerea mea scurta, aspra, rudimentara, dar plina de speranta si sentiment. O prelegere plina de substanta, intr-un continut de nimic. Asadar, Boo.. sa fim si noi solidari, ajutandu-i pe altii sa se trezeasca la adevarata viata, care in mod sigur nu e roza!
Moment de visare I
Nu stiu de ce, dar am asa o pofta sa scriu in blog. De fapt, numai scris nu se poate considera. Vreau sa visez pe ritm de blog. [Nu pot sa cred ce-am putut spune : ))]. Asadar, voi pune doar o melodie pe care o ador si care imi da un sentiment continuu ca iubesc. Pt ca asta fac [ si da, te iubesc, Alex! <33. Si-mi iubesc si perversa.]. Iar versurile le dedic persoanelor la care tin nespus de mult.
Cred ca azi voi ramane doar indragostita, visatoare si putin sociabila.
Si probabil de maine imi reiau rolul de analist : )) PROBABIL.
Cat e ceasul?
Dupa cum i-am promis si n-a vrut sa ma asculte, domnul Alex Savin e citat in blogul lui je. Sorry, dar chiar nu m-am putut abtine : )) Si o meriti din plin :> Pt ca m-ai ametit cu scrisul ala mic si cu ceasul tau : ))
Alex: cat e ceasul?
Baby Lorelei: 7 fara
Baby Lorelei: de ce?
Alex: fara cat?
Baby Lorelei: fara 25
Alex: si acuma?
Baby Lorelei: la fel dom’le
Alex: dar acum?
Baby Lorelei: ALEEEEEEEEEEEX
Baby Lorelei: la fel
Alex: da’ ceasul tau nu functioneaza?
Baby Lorelei: e si 36 acum
Baby Lorelei: esti culmea
Alex: si acum?
Baby Lorelei:Alex te impusc. e si 36
Alex: iti merge televizorul?
Baby Lorelei: nu
Baby Lorelei: ca n-are picioare
Alex: du-l la reparat
Baby Lorelei: tu faci misto de mine?
Alex: nu
Alex: cat e ceasul?
Baby Lorelei: nush. ai si tu
Alex: n-am
Baby Lorelei: te bat >.<
Alex: si cat e ceasul cand ma bati?
Baby Lorelei: o sa fie muult
Alex: de ce?
Baby Lorelei: de-aia.
Alex: acum cat e ceasul?
Baby Lorelei: putin mai mult decat era mai inainte
Alex: adica?
Baby Lorelei: adica cat trebuie
Baby Lorelei: mult
Alex: zi-mi exact
Baby Lorelei: si 39
Alex: de ce?
Baby Lorelei: de-aia
Alex: de ce d-aia?
Baby Lorelei: ca sa pui tu intrebari
Alex: de ce?
Baby Lorelei: pai daca nu era asa,nu mai aveai tu de ce sa pui atatea “de ce”-uri
Alex: de ce?
Baby Lorelei: c-asa vreau eu
Alex: cat e ceasul
Alex: ?
Baby Lorelei: mult
Alex: cam cat era ceasul ieri pe timpul asta?
Baby Lorelei: dunno. cat trebuia, probabil ^^”
Alex: cat trebuia?
Baby Lorelei: cat a fost
Alex: cat a fost?
Baby Lorelei: mult
Alex: concret?
Baby Lorelei: exact
Alex: concret
Alex: cat e ceasul?
Baby Lorelei: cat era si ieri pe vremea asta
Alex: cat COSTA ceasul?
Baby Lorelei: nu stiu, eu nu folosesc asa ceva
Alex: si de unde stii ce ora e?
Baby Lorelei: dupa soare
Alex: interesant
Ok,gluma e gluma. Ii tin eu hangul, dar deja devenise ingrijorator. Mereu intreba de ceas. Asa ca mi-am luat inima in dinti.
Baby Lorelei: Alex tu ai baut ceva?
Alex: si cand e umbra cum iti dai seama cat e ceasul?
Alex: apa cu lamaie
Baby Lorelei: dupa unghiul dintre pom si umbra
Alex: daca nu-i soare
Baby Lorelei: e nori
Alex: daca soarele e in nori cum iti dai seama cat e ceasul fara sa folosesti un ceas?
Baby Lorelei: dupa ora. ce nevoie am eu de ceas daca nu-mi indica ora?
Alex: dar ce-ti indica tie ceasul?
Baby Lorelei: nimic,ca n-am ceas
Alex: sa-ti cumperi
Alex: sau iti fac eu cadoul unul de ziua ta
Baby Lorelei: asa sa faci
De fapt, toata discutia noastra care degenerase in ceea ce s-a putut ceva, era doar un invelis al dorintei lui de a ma face pe mine sa rad. In concluzie, draga Alex, daca ma mai intrebi vreodata cat e ceasul, ies de pe mess : ))
Hug for you.
Stress Balls
Acum nu ma mai indoiesc ca lumea e din ce in ce mai ingenioasa.
E clar. Vreau si eu asa ceva : )) They look so chiuu~uut! : x Mai ca m-am indragostit de bilele alea. Si ce moi trebuie sa fie. Si ce bine sa le simti in palma.
Gata, ca apoi dau in altceva : ))
Si ma simt ca o reclama la TV ^_^
Ahista Ahista
Mai multe nu-ti zic. Doar ca ador melodia si ca ma face sa simt fluturasi in stomac. Si ma face sa ma gandesc la tot ce e mai frumos si la tot ce iubesc pe lumea asta.
Si ca in fiecare moment refrenul melodiei e pe buzele mele <33
